Constanţa, al doilea oras al ţării (360.000 de locuitori), este cel mai mare port maritim şi fluvial, industrial şi de agrement al ţării, principalul port al Mării Negre şi unul din cele mai mari din Europa. 

Tradiţia portuară şi comercială a oraşului datează din timpul primilor coloni greci, stabiliţi pe malul vestic al Pontului Euxin în secolul VI, şi din epoca romanilor care i-au dat numele de Tomis. Poetul Ovidiu a fost exilat între anii 8 şi 17 pe aceste meleaguri, unde a scris “Scrisori de la Marea Neagră ” (Epistulae ex Ponto). 

În timpul dominaţiei Imperiului Roman, vestiţii comercianţi ai Bizanţului făceau  escale în portul care s-a numit mai întâi Constantiana, apoi Constantia, în onoarea împaratului  Constantin. Navigatorii genovezi, însă, i-au dat o stralucire deosebită în decursul secolelor XII şi XIV. 

Dupa o lungă perioadă de decadenţă, care a coincis cu dominaţia turcă (1393-1877), Constanţa a devenit un port comercial modern graţie regelui Carol I care a comandat, în 1895, amenajări speciale inginerului român Anghel Saligny (1854-1925). Se construiesc acum silozurile din prefabricate de beton şi marele pod feroviar de la Cernavodă, pe Dunăre (cel mai mare din Europa la acea epocă şi al treilea din lume). Şcoala Navală Superioară, înfiinţată înaintea primului razboi mondial, a devenit ulterior Şcoala Navală de Marină Militară, apoi Institutul de Marină“ Mircea cel Batrân ”, în amintirea voievodului valah care integrase Dobrogea în Valahia. Întreaga istorie a marinei comerciale din Constanţa este prezentată la Muzeul de Marină al oraşului, înfiinţat în 1965 în fostul edificiu al Şcolii navale.

Astazi, Constanţa este principala poartă de acces maritim din sud-estul Europei.